converses reloaded

tortul de ciocolata e prea scump

Oriunde si oricand, oricat de departe as fi, sunt mereu aceeasi. Cat de plictisitor e sa fii mereu acelasi, in fiecare secunda, necontand daca e zi sau noapte, daca esti aici sau acolo? Daca mananci tort de ciocolata sau inghetata de treij de mii de lei, daca el e sau nu, daca tricoul e patat de cafea sau salvat de sfaturile caznice ale unei sprancene ciuruite? In alta ordine de idei, cat de sublim e sa stii urmele de varsat de vant, cucuiele si alunita de pe picior, zambetul care ma innebuneste si acum, capul plecat intr-o parte? Uite-atat de sublim. De aici si pana aici, via circumferinta Pamantului. E suficient? Nu, pentru ca e masurabil.
Cum se face ca unii oameni radiaza delicatete, altii pofta de viata, si altii ceva negru si nestiut care se zbate in trecutul recent? Pentru ca trecutul care doare e mereu recent, si ma simt neputincioasa cand inteleg ca nu pot sa inteleg durerea de a vedea o persoana iubita stingandu-se incet langa tine, desi mi se intampla as we speak. Dar eu nu iubesc decat pe unul, un singur om, si acela nu se stinge. El e mereu acolo, pentru ca cel mai rau lucru care li se poate intampla ingerilor este sa se rataceasca pe Pamant.
Mereu tu, numai tu, suficient si coplesitor de mult, intotdeauna ai fost si mereu vei fi. O avalansa si un stol de hummingbirds, si o ploaie de flori de mar cu acorduri de colibri. Si tacerea cand dormi si obrajii ti se relaxeaza intr-un viitor potential zambet rezervat ingerilor din vis. Iar ingerul din visul meu esti tu. Pentru ca am ajuns sa fac fiecare lucru ca si cand l-as face pentru tine, ca si cand l-as face ca sa te fac mandru, ca si cand m-ai veghea mereu, nu de alta, dar chiar asa este. Si stiu ca, cu toate pacatele mele, tot nu te-am dezamagit. Si cred, am o soapta in cap care ma ademeneste sa cred, ca atata timp cat te voi iubi, nu te voi dezamagi. Ce bine si ce simplu este. Doamnelor si domnilor, acordati-mi premiul Nobel pentru fizica: am creat primul perpetuum mobile!

I'm such a... *gasps* girlfriend

... and not only that, but I am also a blatant moron, for thinking he would send me off to do that! *bonk over own head* dumb dumb dumb!

on having a watch

It's been a couple of days since I own a watch. And what I've been amazed to notice is the following: I have always been horrified of owning a watch. Partly because never, when asked, can I promptly say exactly what time it is, and secondly because I find it horrid to be tied down by an instrument that counts down your already precious seconds. But as of late I have decided I need a watch, so as not to have to pull out my cell phone every five seconds.
Now moving on to my discovery. Amazing! Nobel-prize-worthy! Hear ye, hear ye! People *looks furtively around, then shares in a conspirative voice* treat you differently when you have a watch. I don't know what it is, I can't put my finger on it, but I suppose you look more important, like your time means something to you and others, you seem more reliable... suppositions, but they might well be true to the last.

... of course, it does not help if my watch is huge, square, orange, and has a dinosaur and the incsription next 6 km on it... just a thought, of course :D

azi am multe de spus :)

thoughts of the day:
1. "Our skin matches when we make love"
2. On my way of dressing: "It's like walking down the street with my own piece of modern art"

converses :x