defensive

Dupa doua zile petrecute in compania unei febre care credeam ca o sa ma termine cu totul, ma simt suficient de introspectiva ca sa mai bat campii pe aici.
Deci ce a fost vineri? Vineri a fost o zi cu adevarat calda, in sensul acela al cuvantului. Am plecat ca tuta cu 2 ore mai devreme de acasa, pentru ca imi asumasem, mushchetareshte, sarcina de a cumpara 100 de covrigi - din aia, brasoveni cred ca le zice, cu sare si mac, pentru piesa copilasilor de la SC. Desigur, neuronul lemmingului nici nu avea cum sa envizageze ca 100 de covrigi se fac in 10 minute, nu intr-o ora si jumatate, si de aceea, lemmingul a primit ce merita, si anume o experienta aproape epifanica: o ora adapostita... nici nu stiu ce prepozitie sa folosesc: pe, sub, in? Era un chiosc de flori, ca o gradena, cu trei trepte de lemn, si o umbrela din aceea mare. Deci, o ora, cu o carte (bestiala!!!) ... Kamelot si trei pungi cu un total de o suta de covrigi langa mine, intr-o ploaie torentiala de care imi erau ferite numai capul (datorita ciupercii de deasupra) si fundul (pentru ca era postat pe stinghia de lemn). Dupa o ora de stat, ma intalnesc cu "mama" de la tf, si luam copchiiiiii din fata liceului, sa ii ducem la GC.

Acum m-as parafraza pe mine, intrebandu-l pe taica-miu: "Ce sa-ti zic despre ziua de azi? Cum am pazit covrigi o ora in ploaie? Cum am urcat cu 13 copii in autobuz si am coborat cu 11? Cum am tras de vreo 50 de scaune intr-un colt al amfiteatrului, ca dupa aia sa vina "mami" si sa zica, nuuuu, in partea aia a camerei? Cum a venit politia la liceu, pentru ca faceam prea mare galagie? Cum nu intelegeam de ce se chiora toata lumea la mine in autobuz, ca dupa vreo cateva statii sa imi aduc aminte ca aveam un fluture albastru, cu o singura aripa, pe tot obrazul drept?"

Si, de fapt, ce sa zic? Cum a iesit absolut bine piesa. Cum m-am hlizit ca tampita cu copchiii, si cum m-am simtit cum stiam eu ca ar fi trebuit sa ma simt 4 ani la liceu, dar cumva-cumva nu am reusit niciodata. Cum am scris 100 de ravase si le-am legat cu sfoara de fiecare covrig in parte. Ca sa il citez pe plod: "Cine sapa groapa altuia, scapa de o problema"; "A bate mar = to beat apple". Cum am avut 2 zile dupa aceea febra musculara, si nici pana in momentul asta nu stiu daca am avut-o de la impinsul scaunelor, de la ras, sau de la incordarea in care am supravietuit cam jumatate de ora, crezand ca nu or sa vina oameni la piesa. Cum aproape am cazut de pe scaun cand Bubu i-a propus opresatei sa ii ia adidasi Vance. Cum directa a venit si a plecat in mijlocul piesei (i wonder if there's a connection to holt's fey, as far as I'm concerned. I suppose I'll always be one of life's Paul Carpenters). Cum ma incearca si acum un sentiment de caldura, cand ma gandesc ce bine s-au inteles ISC si IGC, cand au chiuit si au ras si au glumit pana a venit politia :D. Cum am plutit pana acasa.

Si acum lemmingul e trist, pentru ca nu poate sa joace vineri, pentru ca nu a putut sa mearga la repetitii, din cauza febrei <_<. E naspa cat de usor poti fi inlocuit, in momentul in care nu mai poti sa dai 110% pentru o anumita chestie. Dar, desigur, intotdeauna exista si cealalta fata a medaliei.