Totul e o-capa

Cat de greu este sa uiti?
Cat de usor este sa te simti singur cu o galagie de oameni in jur?
Cat de simplu e sa iti doresti, si cat de complicat e sa se indeplineasca?
Sa uiti ce a fost, sa se estompeze luminile si sunetele, acordurile si rasetele si mirosul de mandarine si de iarna, si fosnetul de prelate de masini. Sa uiti si lacrimi, si jucarii, si dude mancate din copac, dar si pantofi de o culoare pe care acum nu ti-o poti aduce aminte? Cat e usor e sa uiti sosetele cu dungi pe care nu le-ai stiut niciodata, si privirea acuzatoare pe care ti-ar arunca-o daca te-ar cunoaste? Cat de greu e sa regasesti pe cineva intr-o camera cu trandafiri uscati risipiti prin jur? Si cat de mult doare daca extraterestrul din alien ar zbughi-o din pieptul tau in fiecare noapte, dar in loc de extraterestru, la contactul cu atmosfera terestra, s-ar transforma in tricoul acela galben gasit intr-un demisol dubios si uitat?
De ce unora nu le e bine cu oamenii, pana cand se trezesc intr-o zi ca ii doresc inapoi, si le gasesc urmele pe net fara sa mai cunoasca ce au devenit, prin ce au trecut pentru a ajunge acolo, si unde vor sa mai ajunga mai departe, acei oameni? De ce sa iti pierzi viata fugind dupa oameni, cand poti sa ti-o petreci fugind dupa fluturi?
Vreau sa pot, vreau sa stiu, vreau sa iert si sa nu mai uit, vreau sa pot sa imi pun intrebarile, si sa mi se raspunda sincer la ele, vreau sa cred in ceva, vreau sa am sunshine in a bag, vreau sa rad la soare, vreau sa ma acopere copaci, si nu pamant, vreau sa nu mai fie praf, vreau sa ma crezi si sa ma stii cum m-ai stiut si pana acum.
Vreau sa ma tii de mana, sa imi spui ca totul e bine, nu ma intereseaza cum va fi, vreau sa ma trezesc langa tine, vreau ceai atunci cand ma doare capul, vreau discutii filosofice in umbra de mausoleu, si zile senine in care singura umbra sa fie a mea.
Vreau culori care sa imi murmure in urechi promisiuni de zile senine, si vreau fluturi pe care sa ii urmaresc prin oras aiurea, asa cum faceam odata.
Vreau un catel care sa ma intampine la usa blocului, si sa te visez mereu, mereu, in fiecare noapte, numai pe tine, si cozonac. Si mai vreau sa ma iei in brate fara motiv, asa cum m-ai luat atunci cand semanai cu un puisor de gaina proaspat iesit din ou, sa ma ridici in brate, sa te joci alaturi de mine si sa fim copii prosti impreuna, sa mergem cu paturica pe iarba, intre furnici si cer, sa radem, sa radem mereu, eu de bucurie si tu de mine. Time for holding hands together, time for rainbow-coloured weather, a time of make-believe.
Vreau bomboane la punga de hartie maronie, si cacao cu scortisoara, si nisip in sandale, si sandale de cluj, si catedrale si music pub, si plimbari aiurea descoperind ardealul, si sa ma iei cu tine si sa fugim undeva, la doua statii de tramvai de casa, unde e alta lume si unde totul o sa fie bine. Litania mea. Totul o sa fie bine.